Desi in unele tari tratatele legate de dreptul de autor se aplica direct avand putere de lege, in general dreptul de autor si drepturile conexe sunt legiferate individual de fiecare tara in parte.
Tratatele internationale asigura o imbinare a varitelor legislatii nationale pentru a asigura un nivel minim de drepturi garantate autorilor de catre fiecare lege locala. Tratatele nu asigura prin ele insesi garantarea drepturilor ci obliga fiecare tara semnatara sa garanteze un minim de drepturi precise pe o baza nediscriminatorie.
Conform legislatiei nationale a dreptului de autor, este permisa folosirea fragmentelor dintr-o lucrare, inclusiv citate, in scopul difuzarii stirilor sau pentru uzul personal.
Creatorul original al lucrarilor protejate prin dreptul de autor - si mostenitorii acestuia - au anumite drepturi de fundamentale. Ei detin dreptul exclusiv de a autoriza terti sa le foloseasca lucrarea, numai in conditii asupra carora s-a convenit. Creatorul lucrarii poate interzice sau autoriza:
Multe lucrari de creatie protejate prin dreptul de autor necesita distributie larga, comunicare si investitii financiare pentru fi cunoscute (spre exemplu publicatii, inregistrari audio sau filme); de aceea, cel mai frecvent creatorii isi vand drepturile de autor altor persoane fizice sau companii care sunt capabile sa comercializeze lucrarea, in schimbul unui beneficiu financiar. Acest beneficiu financiar este in mod uzual dependent de valoarea pe piata a lucrarii, si este denumit "royalties".
Aceste drepturi economice au o limita de timp de 50 de ani dupa decesul creatorului, conform tratatelor relevante OMPI (Organizatia Mondiala de Proprietate Intelectuala). Legislatia nationala poate stabili limite de timp mai lungi. Aceasta limita permite atat creatorilor cat si mostenitorilor acestora sa beneficieze financiar pentru o perioada de timp rezonabila. Protectia dreptului de autor include, de asemenea, drepturi morale ce implica dreptul de a revendica paternitatea asupra unei opere si dreptul de a se opune modificarilor unei opere ce ar putea leza reputatia creatorului.
Creatorul - sau detinatorul drepturilor de autor asupra unei opere - poate invoca drepturile atunci cand se adreseaza autoritatilor administrative sau tribunalului pentru a inspecta si constata producerea sau posesia ilegala - "piratarea" - produselor sau serviciilor ce fac obiectul lucrarii protejate.
Dreptul de autor este o forma de protectie garantata de lege a lucrarilor originale ale unui autor, prinse intr-o forma tangibila de exprimare.
Dreptul de autor acopera atat lucrarile publicate cat si cele nepublicate.
Practica de a-ti trimite prin posta o copie a propriei lucrari este numita uneori "copyright-ul sarmanului" (poor man’s copyright).
Legea dreptului de autor nu prevede acest mod de protectie si nu constituie un substitut pentru inregistrarea lucrarii.
Dreptul de autor este o forma de lege privind proprietatea intelectuala, care protejeaza lucrarile originale ale autorilor incluzand literatura, dramaturgie, muzica, si lucrari artistice cum ar fi poezie, romane, filme, cantece, programe de computer, situri Web si arhitectura.
Dreptul de autor nu protejeaza fapte, idei, sisteme sau metode de operare, desi poate proteja modul in care acestea sunt exprimate.
Utilizarea sau exploatarea unei opere da nastere la drepturi patrimoniale, distincte si exclusive, ale autorului de a autoriza:
Autorul unei opere beneficiaza si de drepturi morale asupra operei sale, cum ar fi:
O serie de drepturi conexe ale dreptului de autor s-au dezvoltat rapid in ultimii 50 de ani. Aceste drepturi conexe, legate de lucrarile protejate de dreptul de autor, ofera drepturi similare, desi de cele mai multe ori mai limitate si de mai scurta durata pentru:
Puteti contacta titularul drepturilor de autor.
Pentru anume categorii de lucrari, puteti cere permisiunea unui organism de gestiune colectiva a drepturilor de autor. Organismele de gestiune colectiva a dreptului de autor acorda licente pentru utilizarea lucrarilor protejate de dreptul de autor si drepturile conexe atunci cand nu este practic ca detinatorii de drepturi sa actioneze in nume propriu.
Exista o serie de organizatii neguvernamentale internationale ale caror membrii sunt organisme nationale de gestiune colectiva a dreptului de autor.
In Decembrie 1996, la sediul OMPI (Organizatia Mondiala de Proprietate Intelectuala) din Geneva, s-au semnat doua noi tratate. Primul, Tratatul OMPI pentru Drepturi de Autor (the WIPO Copyright Treaty, prescurtat WCT) se refera la protectia autorilor de lucrari literare si artistice, precum poeme, romane, programe de calculator, baze de date originale, lucrari muzicale, lucrari audiovizuale, situri Web, fotografii, etc. Celalalt, Tratatul OMPI pentru Interpretari si Fonograme (the WIPO Performances and Phonograms Treaty, prescurtat WPPT) protejeaza drepturile conexe ale interpretilor si producatorilor de fonograme. Drepturile conexe reprezinta drepturi derivate din dreptul de autor.
Scopul acestor doua tratate este reinoirea si completarea tratatelor OMPI pentru drepturi de autor si drepturi conexe, in special pentru a raspunde dezvoltarii tehnologiei si a pietelor de desfacere. De la adoptarea sau ultima revizie a Conventiilor de la Berna si Roma, cu mai bine de un sfert de secol in urma, au aparut noi categorii de lucrari, noi piete de desfacere si noi metode de difuzare. Printre altele, atat WCT cat si WPPT au raspuns provocarilor tehnologiilor digitale de astazi, in special modului de diseminare a materialelor protejate prin retele digitale cum este Internetul. Pentru acest motiv, WCT si WPPT sunt cunoscute si ca "Tratate ale Internetului".
Ambele tratate au reglementat crearea unor structuri de drepturi fundamentale pentru a permite creatorilor sa controleze modul in care operele lor sunt utilizate de terti si/sau sa fie recompensati pentru aceasta. Mai mult, tratatele garanteaza ca detinatorii acestor drepturi vor continua sa beneficieze de o protectie adecvata si eficienta in cazul difuzarii lucrarilor prin noile medii de comunicatie, cum este Internetul. Tratatele confirma faptul ca drepturile continua sa existe in mediul digital. De asemenea, tratatele creaza noi drepturi "online". Pentru a mentine o balanta corecta de interese intre detinatorii de drepturi si public, tratatele precizeaza tarilor semnatare o flexibilitate rezonabila in stabilirea exceptiilor sau limitarilor drepturilor in mediul digital. In anume circumstante, acestea pot stabili exceptii pentru folosirea operelor in interesul publicului, cum ar fi spre exemplu mediul educational non-profit si cercetarea.
Tratatele impun tarilor atat recunoasterea drepturilor de autor pe teritoriul lor cat si doua noi tipuri de drepturi in mediul digital. Acestea creaza un mediu sigur pentru ca detinatorii de drepturi sa poata utiliza efectiv noile tehnologii pentru a isi proteja drepturile si a isi licentia operele "online". Primul, cunoscut sub numele de "anti-neutralizare", trateaza problema pirateriei gen "hacking": tarile trebuie sa asigure o protectie legala adecvata si sanctiuni juridice eficace contra neutralizarii masurilor tehnologice (cum ar fi criptarea) utilizate de creatori pentru a-si proteja drepturile. Al doilea, garanteaza fiabilitatea si integritatea pietei online prin interzicerea modificarii sau stergerii neautorizate a informatiilor legate de dreptul de autor: aceatsa insemnand informatiile care insotesc orice material protejat si care identifica lucrarea, creatorul, interpretul sau detinatorul, precum si, termenele si conditiile de utilizare.
Dreptul de autor si drepturile conexe sunt esentiale pentru creativitatea umana prin incurajarea creatorilor sub forma unei recunoasteri morale si a unei remuneratii echitabile. Datorita acestui sistem de drepturi, creatorii sunt siguri ca opera lor poate fi difuzata fara teama ca ar putea fi copiata sau piratata. Acest lucru faciliteaza cultura, cunostintele si divertismentul peste tot in lume.
Inregistrarea este recomandata din mai multe motive.
Multi autori aleg sa isi inregistreze lucrarile pentru a le plasa in domeniul public si pentru a avea ca dovada certificatul de inregistrare. Lucrarile inregistrate pot fi eligibile in cazul despagubirilor si a cheltuielilor avocatiale in caz de litigiu castigat.
In concluzie, daca inregistrarea a fost facuta in primii 5 ani de la publicare, va fi considerata evidenta "prima facie" in fata instantei de judecata.
Dreptul de autor in sine nu este limitat de proceduri oficiale. Conform Conventiei de la Berna pentru protectia lucrarilor literare si artistice, aceste lucrari sunt protejate in statele semnatare ale Conventiei fara nici o formalitate. O opera este considerata protejata prin copyright din momentul in care a fost creata.
In general, inregistrarea serveste ca evidenta "prima facie" in instanta de judecata in cazul disputelor privind dreptul de autor.
In anii 1970 - 1980 au existat discutii aprinse pentru a decide daca sistemul de drept de autor, sistemul de patente sau un sistem sui generis ar trebui sa asigure protectia programelor de calculator (software). Aceste discutii au condus la un principiu general acceptat, acela ca programele de calculator trebuie protejate de dreptul de autor, in timp ce aparatele care folosesc programe de calculator sau inventii referitoare la software trebuie protejate prin brevet de inventie (patent).
Legea brevetelor de inventie si legea dreptului de autor asigura tipuri de protectie diferite. Prin dreptul de autor este protejat doar modul de exprimare si nu ideile, procedurile, metodele de operare sau conceptele matematice, in timp ce un patent este un drept exclusiv garantat in legatura cu o inventie, reprezentant un produs sau un proces nou prin care se obtine ceva sau ofera o solutie tehnica noua pentru a rezolva o problema. Dreptul de autor este garantat in tarile semnatare ale Conventiei pentru protectia operelor literare si artistice (Conventia de la Berna) fara nici o formalitate. Un brevet de inventie este in general eliberat dupa procedura de examinare de catre o agentie guvernamentala (de ex., OSIM - Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci).
Protectia programelor de calculator prin dreptul de autor este garantata in majoritatea tarilor si este armonizata prin tratatele internationale. Legislatia referitoare la brevetabilitatea programelor de computer nu este inca agreata international insa in unele tari este aplicata efectiv.
Un titlu, un slogan sau un logo poate fi protejat de dreptul de autor daca prezinta suficienta originalitate. In cele mai multe cazuri, dreptul de autor nu protejeaza nume.
Protectia conferita de dreptul de autor se extinde doar asupra expresiilor, si nu a ideilor, procedurilor, metodelor de operare sau conceptelor.
Da. Toate elementele originale ce apar pe un site Web pot fi protejate prin dreptul de autor. Protectia se exercita asupra textelor, creatiei artistice, imaginilor si fotografiilor, precum si asupra altor elemente protejate de copyright.
Dreptul de autor protejeaza lucrarile originale ale autorilor, pe cand brevetele de inventie (patente) protejeaza inventii si descoperiri.
Ideile si descoperirile nu sunt protejade de legea dreptului de autor, insa modul in care sunt exprimate poate fi protejat prin copyright.
O marca inregistrata protejeaza cuvinte, fraze, simboluri sau desene ce identifica sursa produselor sau a serviciilor unei parti si le individualizeaza ca distincte fata de produsele sau serviciile altei parti.
Organismele de radiodifuziune si televiziune sunt protejate ca detinatori de drepturi conexe conform Conventiei Internationale pentru protejarea interpretilor, a producatorilor de fonograme si a organismelor de difuziune (Conventia de la Roma).
Inregistrarile programelor de radio si televiziune, in contrast cu difuzarea, pot de asemenea fi protejate de dreptul de autor si drepturile conexe, conform legislatiei nationale in domeniu.
Cu toate acestea, formatele de televiziune nu au fost discutate la OMPI (Organizatia Mondiala de Proprietate Intelectuala) ca subiect al unei protectii internationale separate.
Un personaj poate fi protejat de dreptul de autor daca este o exprimare originala a unui autor.
Obiectele comerciale cum ar fi jucariile, jocurile interactive, cartile si hainele care au incluse anumite caractere, pot fi de asemenea protejate prin drepturi de proprietate intelectuala, in anumite circumstante, in special de copyright si marca comerciala, conform legislatiei in materie.