Cum sunt protejate pe Internet dreptul de autor si drepturile conexe?

In Decembrie 1996, la sediul OMPI (Organizatia Mondiala de Proprietate Intelectuala) din Geneva, s-au semnat doua noi tratate. Primul, Tratatul OMPI pentru Drepturi de Autor (the WIPO Copyright Treaty, prescurtat WCT) se refera la protectia autorilor de lucrari literare si artistice, precum poeme, romane, programe de calculator, baze de date originale, lucrari muzicale, lucrari audiovizuale, situri Web, fotografii, etc. Celalalt, Tratatul OMPI pentru Interpretari si Fonograme (the WIPO Performances and Phonograms Treaty, prescurtat WPPT) protejeaza drepturile conexe ale interpretilor si producatorilor de fonograme. Drepturile conexe reprezinta drepturi derivate din dreptul de autor.

Scopul acestor doua tratate este reinoirea si completarea tratatelor OMPI pentru drepturi de autor si drepturi conexe, in special pentru a raspunde dezvoltarii tehnologiei si a pietelor de desfacere. De la adoptarea sau ultima revizie a Conventiilor de la Berna si Roma, cu mai bine de un sfert de secol in urma, au aparut noi categorii de lucrari, noi piete de desfacere si noi metode de difuzare. Printre altele, atat WCT cat si WPPT au raspuns provocarilor tehnologiilor digitale de astazi, in special modului de diseminare a materialelor protejate prin retele digitale cum este Internetul. Pentru acest motiv, WCT si WPPT sunt cunoscute si ca "Tratate ale Internetului".

Ambele tratate au reglementat crearea unor structuri de drepturi fundamentale pentru a permite creatorilor sa controleze modul in care operele lor sunt utilizate de terti si/sau sa fie recompensati pentru aceasta. Mai mult, tratatele garanteaza ca detinatorii acestor drepturi vor continua sa beneficieze de o protectie adecvata si eficienta in cazul difuzarii lucrarilor prin noile medii de comunicatie, cum este Internetul. Tratatele confirma faptul ca drepturile continua sa existe in mediul digital. De asemenea, tratatele creaza noi drepturi "online". Pentru a mentine o balanta corecta de interese intre detinatorii de drepturi si public, tratatele precizeaza tarilor semnatare o flexibilitate rezonabila in stabilirea exceptiilor sau limitarilor drepturilor in mediul digital. In anume circumstante, acestea pot stabili exceptii pentru folosirea operelor in interesul publicului, cum ar fi spre exemplu mediul educational non-profit si cercetarea.

Tratatele impun tarilor atat recunoasterea drepturilor de autor pe teritoriul lor cat si doua noi tipuri de drepturi in mediul digital. Acestea creaza un mediu sigur pentru ca detinatorii de drepturi sa poata utiliza efectiv noile tehnologii pentru a isi proteja drepturile si a isi licentia operele "online". Primul, cunoscut sub numele de "anti-neutralizare", trateaza problema pirateriei gen "hacking": tarile trebuie sa asigure o protectie legala adecvata si sanctiuni juridice eficace contra neutralizarii masurilor tehnologice (cum ar fi criptarea) utilizate de creatori pentru a-si proteja drepturile. Al doilea, garanteaza fiabilitatea si integritatea pietei online prin interzicerea modificarii sau stergerii neautorizate a informatiilor legate de dreptul de autor: aceatsa insemnand informatiile care insotesc orice material protejat si care identifica lucrarea, creatorul, interpretul sau detinatorul, precum si, termenele si conditiile de utilizare.